Finnish

Someone or something that has relation to or origin from Finland.

Santa Claus, IRC, saunas, Nokia cell phones, ammonium chloride, Nightwish, and other things are Finnish.

You will be able to have some of my apples = Saat omenoitani.

• ruska
  
• Karjala
  
• Finlandia
  
• Kossu
  
• the Finnish language
  
• the lakes
  
• their swearwords
  
• coffee; I know, not Finnish, but the Finns drink lots of coffee.
  

You know, when you dream, everyone thinks that you're dreaming of someone. Why is that? You can dream of a time and a place, a certain situation or a certain moment in history. You can dream of a song, you can dream of a poem, you can dream of the perfect photograph. Or you can simply dream. Thinking of things that do not belong in your world, imagining, living a parallel life. Well, that only happens when you dream a lot. You build a wall around yourself. A wall of dreams.


You are safe now. Nobody can break through your wall, nobody can enter your world. At least, that's what you think. You've formed your own world. Everything seems to be perfect, but is it?

At a certain moment in time, you will want something else. You will grow tired of your perfect little universe behind your indestructible wall. But then, you'll find yourself caught up in your own dreams, unable to escape. you have built an indestructible wall, sentenced to live in it.

Yes, you have sentenced yourself to solitude. You're living in your own glass bubble, behind your own brick wall. you live in your own world, but you are alone.
In the end, you'll grow to accept it. You may even be amazed my the pure genius of your plan. You will grow to be fascinated by your own ideas and you will be happy to be alone. More time to think, more time to reflect, to be your self without anyone there to judge you.

But, when you are your happiest, your brick wall will start to crumble. You try to stop it from collapsing into millions of pieces, but you can't help it. One way or another, they will break through your seemingly indestructible brick wall.


And you'll be out in the open. Maybe you will try to build another wall, and another, and another, each of them collapsing and leaving you in the middle of a world that you know is not yours. Maybe you may give up, you will learn to accept the fact that one can't go around building walls without them being destroyed.

Face it, they will destroy it eventually. You can't live surrounded by a brick wall, whether you like it or not.

Melodie care ma obsedeaza.

Irina. Eleva in clasa a noua, intensiv icformatica. Adica o informaticiana in devenire. De asemenea, profesionista in arta frecarii mentei. Poarta mult prea multe bratari. Are parul mov. Bine, nu tot. Ar trebui sa se mai vopseasca. Ar face asta daca nu si'ar fi dat toti banii pe carti. Ii plac cartile. Mai ales cele SF. Si literatura engleza. De obicei citeste in engleza. Insa, uneori mai citeste si in romana. E inevitabil, doar traim in Romania. Uneori scrie si in engleza, mai ales de obicei. Este obsedata de Finlanda, cafea, muzica buna, mai nou de Che Guevara si Adolf Hitler. Nope, she's not a nazi. Just an anarchist. and an agnostic atheist. Is very keen on computers, photography, history of religion, reading and making her own bracelets. Considers sleep to be a waste of time, and tries to avoid it by all means possible, but fails miserably at doing so. Apparently she likes to write about herself.

<STIRE>
O eleva din clasa a noua a unui liceu de prestigiu bucurestean si-a regasit azi neuronii de mult pierduti. Posesoarea celulelor nervoase declara ca se simte extrem de fericita si tine sa ne aduca aminte ca celulele vor fi folosite in scopuri folositoare societatii.
</STIRE>

"Scopuri folositoare societatii"? In other words, ma apuc de invatat. Notati asta undeva. Si cumparati si o bata de baseball...in caz ca ma las de invatat.

God, I haven't written anything in English in ages. On this blog, I mean.

Do you know what happens when you dream too much? An overload of dreams. Because overdose would make it sound like dreams are a drug of some sort.
I've always been a dreamer. And I doubt that will ever change. I just build a world around me, invisible to all but myself. A world that's not perfect, but better nonetheless. Actually, it's a lovely world. Lovely for me, that is. And no, I'm not imagining rivers coffee, trees made out of pizza, time machines and all that. My world seems realistic.
But, no matter how realistic my world may seem, circumstances often force me to leave my purple glass bubble [yes, glass, not plastic. See, subtle changes, but for the better.] and enter the real world.
And, to be honest, the real world sucks. Well, it sucks when compared to my own. and that's when you dream too much. When you start being annoyed my the world because it doesn't meet your expectations. And, honestly, I doubt it will ever will.

Now, let's move to happier things. Exempli gratia, new Chemistry teacher. But I doubt anyone outside my class cares. We don't care. We're happy.

And I wrote a poem. Actually, I had to write a poem. For Romanian class [cringe]. It was supposed to be romantic. Yeah, right.
For the love of Odin, how stupider could this class get? Why can't we take Norse Mythology or something else that's interesting, for a change? And yes, that was a rhetorical question. I utterly loathe Romanian class. Well,
here's the poem.

Eu sunt cafea Lavazza
Iar tu esti expresor.
Daca eu sunt cafea,
Tu esti cana mea.
Daca eu voi provoca cuiva un infarct,
Tu vei fi cel care va îngropa acea persoană.
Data eu voi intra la închisoare pentru omor cu premeditare,
Tu vei fi cel care mă va elibera.
Vei merge la închisoare pentru mine,
Iar eu voi spune "Ha! Ha! Ha! Fraiere".

Daca eu sunt un calculator,
Tu esti procesorul meu.
Daca eu sunt pufulete,
Tu esti o punga de pufuleti.
Daca eu sunt un nor,
Tu esti ploaia.
Daca eu sunt un iPod,
Tu esti acumulatorul meu.
Daca eu sunt nesimţita din 311 ce nu cedează locul babelor,
Tu esti cel care face la fel si imi ia apărarea.
Daca eu sunt o chitara,
Tu esti un set de corzi.
Daca eu sunt Sharon den Adel,
Tu esti Robert Westerholt.
Daca eu sunt Eminescu,
Tu esti sifilitica ce m-a îmbolnăvit.
Daca eu sunt o sticlă de bere,
Tu esti desfacatorul meu.
Daca eu sunt o floare parfumata,
Tu esti antialergicul meu.
Daca eu sunt chiulangoaica,
Tu esti cel care chiuleste alături de mine.
Daca eu sunt Thor,
Tu esti Mjoelner.
Daca tu esti Sigurd,
Eu sunt Gram.
Daca eu sunt Adolf Hitler,
Tu esti Germania mea nazista.
Daca eu sunt alcoolica,
Tu esti vodka mea.
Daca eu sunt mangă,
Tu esti cel care ma conduce pana acasă.
Daca eu sunt Metallica,
Tu esti Ride the Lightning.
Daca eu sunt pizza,
Tu esti mozzarella.
Daca eu sunt poeta,
Tu esti Maica Tereza.

Poze cu capace de canal.
Ce? Imi plac capacele de canal. Mai ales cele din Budapesta. Mai ales cele de pe strada Rákóczi.

Okay, dacă tot m'am apucat să zic ce imi place, hai să facem o lista. Sau mai degrabă o înşiruire de chestii.

So, imi plac Hermannstadt, librăria Cărtureşti, culoarea mov, South Park, coloanele sonore, ceaiul, pufuleţii, torrent, cafeaua, fotografia, CSS, stelele, constelaţia Orion, Adobe Photoshop, cântatul la chitara, să corectez greşelile de ortografie, Trillian [clientul de IM, nu tipa din H2G2], germana, Che Guevara, literatura engleza, cola light, Edgar Allan Poe, NewRock, brătarile, anarhia, insignele, guma de mestecat, Lord of the Rings, lacul de unghii, expresia "papagal de ploaie", avioanele de hârtie, scrisul cu diacritice, calculatoarele, Finlanda, Vangelis, symphonic metal, insomnia, florile fără miros, lupii, Songbird, engleza britanica, Firefox, aberaţiile, injurăturile finlandeze [don't ask], expresia "don't ask" si foarte multe alte chestii, inclusiv listele interminabile cu lucruri care imi plac.

Iar in figura nr. 1, aflată in partea dreaptă a acestui text, avem o imagine cu o părticică din biroul meu. Observaţi cana de ceai si husa de la camera foto si dezordinea generala. De asemenea, puteţi observa si cheful de aberat al posesoarei de blog. Posesoare care acum bea ceai cu gust de marţipan făcut cu apă Bucovina. "Bucovina, apă proaspată din Bucovina". Asta e noul lor slogan.

Vreau un cric pentru deschis fisticul. Pentru ca m-am saturat să mă chinui cu compasul.
In alta ordine de idei, m-am plictisit. Mai bine zis, m-am sictirit. De soare, de primăvara, de flori si de toate prostiile astea de care cică ar trebui să ne bucuram. Vreau toamna. Vreau nori. Vreau frunze care cad. Vreau ploaie.

Cică DevArt. Cică eu as fotografia diverse chestii si le-as expune acolo. Dacă as iesi mai des din casa as avea mai multe poze reuşite.

Cică aia din poza ar fi o brăţara. Cică am primit-o cadou. Cică eu m-am plictisit.

Cică as avea chef să vă bag nişte muzică pe gat. Luati de aici!




EDIT: Na, ca iar uitai sa pun titlu. Uite ca acu am pus. Spor la citit titluri.

* Ca sa nu mi se mai reproseze ca nu pun titluri la posturi. Deh, daca n-are omu' chef să-i puna titlu, ce poti sa-i faci? Pai, in primul rand, ai putea sa-i infectezi compu cu un virus. Sau sa afli unde sta si sa-i faci compul bucatele cu o chitara. Preferabil cea a persoanei care te scoate din sarite nepunand titluri. O alta metoda eficienta este sa-i dai posesoarei de blog un 2 la chimie. 2+5 = corigenta. La fel de sadic ar fi sa-i iei biletele la Blind Guardian si sa le dai unui manelar care sa le vanda la suprapret. Nu, n-am nimic cu persoanele care reproseaza chestii. Este doar un pretext pentru a ma gandi la chestii sadice. Oricum, voi puteti sa-mi reprosati ce vreti voi. S-ar putea sama prindeti in toane bune si sa-mi pese de ce-mi reprosati voi. Sau nu. Okay, am inceput sa devin destul de rea. Ar trebui sa ma opresc pana nu enervez pe cineva destul de tare incat sa faca una din chestiile mai sus mentionate.

Din motive necunoscute m-am pricopsit cu o minunata insomnie. Am dormit vreo 5 ore in 3 zile. Nu, nu ma plang. Chiar imi place. Am timp sa imi partitionez noul hard disk. Sau sa dansez ascultand Blackmore's Night.

Adica ala din poza. Mda, e cam dezordine la mine in raft. Dar nu vreti sa vedeti ce e pe birou. Asa ca tot ce era pe dee-fau-dee-uri [DVD pronuntat in germano-romana] si-a facut loc pe noua jucarie. Care are o partitie numai pentru muzica. Cu ocazia asta am dat si de ţee-dee-ul [idem dee-fau-dee] cu Blackmore's Night.


PS: In caz ca intereseaza pe cineva, azi e ziua mea. Vreau o chitara si o coliva.

Yes, it's a band you probably never heard of.


EDIT: ScribeFire mă scoate din sărite.
EDIT #2: Sunt Bucovina. Si imi plac la nebunie. <3

Will I ever make up my damn mind?
One moment I'm a hundred percent sure of something, the other I start doubting that certain fact or even denying it. I don't know whether I want to write in English or Romanian. Sometimes I want to rule the world, sometimes I just want to forget it ever existed. One day I'm a novelist, the other a poet, a few days ago I was a painter. I don't really know. And neither does anyone else.

Existential dilemmas:

• who pwns who - Metallica or Maiden?
  
• Tarja Turunen - do I love her, or do I hate her?
  
• my new keyboard - do I really like it?
  
• media players - Songbird or iTunes?
  
• best book in the world - LotR or Dune?
  
• the world - should I rule it or should I just leave it be?
  
• me - what am I, anyway? Anarchist, metalhead, dreamer, artist, savant, eccentric or just plain old insane?
  

Mers in Deltă. Văzut lebede. /*eu mă uit, ele dispare*/ Intors din Delta. Văzut mătuşă beată. Făcut poze. Cântat la chitara. Pus nervii vecinilor pe bigudiuri. Ascultat Nirvana. Si Negură Bunget.

And that was my weekend. Si dintr-o data a dat happiness-u-n mine si am devenit fericita si dornica de purtat eşarfe portocalii. Si de cântat. Spre bucuria vecinilor. Mă simt...folkistă. Sau nici eu nu ştiu. Cert e ca am rămas fixată pe Colibri. De fapt, nu am dreptate. Pentru ca sunt la fel de fixată pe cântecul ala cu norii de hârtie. Nici eu nu mai ştiu. Am diverse fixaţii, una mai ciudată ca alta.

M-am plictisit. I wish I was a punk rocker with flowers in my hair. Mă duc să-mi pun flori in par. Si să dansez. Si să cant la chitara. Să beau cafea cu muuultă frişcă. Sa alerg pe străzi urlând "pufuleţi" cat mă ţin plămânii. Să caut noi extensii pentru Songbird. Sau să mă uit la South Park.

Vreau să fac muuulte lucruri. Vreau să le fac pe toate. I want to rule the world.

Tâmpenie scrisa pe o banca in parc, in timpul unui chiul.

The quicksand of life drags us down into the circle....

Undeva, in fata aceluiasi calculator stand la acelasi birou este o fiinta plicitsita care s-a saturat de tot si toate.

Vreau doar sa stau in pat, sa ma scund sub plapuma si sa dorm. Si cand deschid ochii sa ma trezesc intr-o lume mai buna. Adica, nu neaparat mai buna. Vreau o lume in care pot face ce vreau eu. O lume unde sa nu mai fie atatea persoane care sa-mi zica ce sa fac si ce sa nu fac, sa-mi dicteze ce imi place si ce nu, cineva care sa-mi bage pe gat ideile lor si sa nu ma lase sa spun ce cred despre ele. Eppur si muove. Am si eu dreptatea mea. Ma lasati sa zic ce vreau sau nu?

Nu mai vreau timp. Vreau sa se opreasca. De tot. vreau ca timpul sa fie in mainile mele si sa-l controlez cum vreau eu. Vreau sa pot sa vad fiecare rasarit de soare si fiecare apus. Vreau ca stelele sa ramana mereu la fel si sa nu se stinga niciodata de pe cer. Nici marar ziua. Nu mai vreau sa ma uit pierduta dupa stele si sa dau cu ochii de un soare ingrozitor de mare si stralucitor.

Nu mai vreau somn. Adica vreau somn. Dar nu tot timpul. De fapt, nu mai vreau consecintele legate de somn. Durerea de cap cu care te trezesti dimineata, dorinta de a te culca la loc, faptul ca somnul iti mananca jumatate de zi si tu nu poti sa i te impotrivesti. Faptul ca daca incerci sa i te impotrivesti vei avea nevoie de cantitati industriale de cafea dar vei fi lovit de o lene extrema care nu te va lasa sa te deplasezi pana la filtru.

Nu mai vreau sa ma trezesc din somn in miezul noptii doar ca sa-mi fac temele. Nu mai vreau sa-mi fie lene sa-mi scriu temele. Nu mai vreau sa am teme neplacute. Nu mai vreau sa invat chestii care nu imi plac. Nu mai vreau chimie. Nu vreau sa-mi amintesc ca asta a fost materia mea preferata in generala.

Nu mai vreau sa ard DVD-uri doar pentru ca mi s-a umplut hard disk-ul. Nu mai vreau aceeasi tastatura idioata cu tastele inghesuite. Nu mai vreau sa-mi mearga doar doua porturi de USB din opt.

Nu mai vreau sa ma enervez pentru fiecare nimic. Nu mai vreau sa imi pierd timpul uitandu-ma dupa chestii fara sens cum ar fi picaturile de ploaie. Nu mai vreau sa nu stiu.